sâmbătă, 28 octombrie 2017

Bird watching

Bird watching - fac asta de cativa ani, nu in mod sistematic si nici prea des. Ies in natura ori de cate ori pot si pretutindeni sunt pasari. Si sunt fascinante. Prin aspect si prin comportament. Chiar si de la serviciu am ocazia uneori sa vad pasari foarte aproape. Mai ales fazani, pe campul de langa noi. In toate anotimpurile. Dar pe fuga caci acolo sunt pentru alte chestiuni.

Am facut nenumarate poze cu pasari si filme (scurte) cu ele in tot felul de ipostaze. Cand se hranesc, in cuib, cu pui, in zbor, la vanatoare samd. Mereu cu o camera in mana si in minte cu obsesia claritatii imaginii, a compozitiei, a parametrilor expunerii. De multe ori aveam si un binoclu cu mine dar era un accesoriu, util doar in cautare si identificare. Scopul! Totusi mereu scopul final era fotografia.

Azi am schimbat scopul. Am luat binoclul si m-am dus special doar sa ma uit. De fapt sa le admir. Caci zborul unui pescarus nu poate fi decat de admirat. Sau perseverenta lui de a plonja in mod repetat in speranta prinderii unui pestisor. Erau acolo si rate salbatice, vreo doua specii. Frumoase si interesante. La inceput s-au indepartat rapid. Apoi m-au ignorat cand au avut certitudinea ca sunt inofensiv si destul de departe. Isi vedeau de treaba lor. Un ratoi chiar a adormit pe un bustean si nici nu m-a auzit cand am ajuns la vreo 3-4 metri de el. Am trecut pe langa el si cele doua lumi, cea a lui si cea a mea, dupa un contact tangential s-au indepartat poate definitiv. Cum vremea era schimbatoare, a inceput sa picure si m-am hotarat sa plec din parc cam dupa o jumatate de ora. Si in fata mea, nu prea departe, se misca repede o rata prin iarba. Ma mir caci nu era locul ei acolo, trebuia sa fie pe lac! Ce cauta acolo? Scot binoclul din toc si cand ma uit mai bine, surpriza, era un fazan ce parea dezorientat si nu prea stia unde sa se ascunda. Conform tacticii binecunoscute, se indeparteaza foarte rapid fara sa para ca vrea sa fuga desi asta ar dori. Probabil nu vrea sa dea idei unui eventual pradator. Merge deci tacticos dar repede in fata mea si eu il urmaresc la pas cu binoclul la ochi. Rar s-a nimerit sa fiu la distanta potrivita, daca eram mai aproape ar fi zburat speriat (cum mi s-a intamplat de atatea ori) daca era mai departe imaginea lui in binoclu ar fi fost mai mica. Si totul a durat doar un minut sau doua. Si m-am intors fara nici o poza dar foarte multumit. Ca atunci cand te duci noaptea in afara Bucurestiului sa faci numai si numai observatii vizuale. Si la sfarsitul noptii vii inapoi fara nici o imagine foto dar cu capul plin de obiecte ceresti si fericit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu