Pagini

Se afișează postările cu eticheta time-lapse. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta time-lapse. Afișați toate postările

duminică, 14 decembrie 2014

Geminide 2014

Interesant este ca iesisem la observatii cu alte ganduri/planuri. Ceata densa ne-a tot gonit spre nord. Ne-am oprit putin la Potigrafu la o benzinarie si de acolo ne-am despartit: o parte a ramas in speranta unor ferestre in ceata iar eu si Ivo ne-am indreptat impreuna cu Radu spre Valenii de Munte. Ajunsi acolo am avut motive multiple sa ne bucuram: era senin pe tot cerul (eram practic desupra cetei), nu a fost foarte frig si vizita Observatorului. Arata uimitor interiorul, plin de echipament!
Dar ne-am revenit repede si am inceput serii de fotografii spre sud cu obiectivul de kit (18 - 55 @ 18mm). Camp maxim, diafragma 4, 20 secunde expunere, ISO 1600, intervalometru s.a.m.d. Cu ideea unui time lapse si, poate, cu imaginile a 2-3 meteori. Doar am supravegheat din cand in cand sa mearga OK caci activitatea principala a devenit admirarea geminidelor. Un spectacol extrem de frumos. Multi meteori, stralucitori, cu putine intervale fara si cam pe toate directiile. Sintetizand seria aceea am compus o fotografie cu 10 meteori.


Prin telescopul lui Ivo ne-am uitat la cateva deepsky, la Luna si la Jupiter dar ne tot intorceam la Geminide. Caci ceea ce vedeam a ramas memorabil. Dupa ceva timp Luna s-a ridicat pe cer suparator de aproape de zona pe care o fotografiam si de aceea am mutat spre vest. Am incadrat special si acel copac in campul fotografiat caci mi-a placut mult cum arata. Aici am lasat pana in ultimul moment inainte sa ne intoarcem in Bucuresti dar a meritat. In seria aceasta, mult mai lunga, am 16 meteori (Geminide, bineinteles). Foarte rodnic dar mi-a creat "probleme" la fotografia compusa unde am fost nevoit sa renunt la doi dintre ei (aflati foarte in margine) caci campul din imaginea de referinta nu-i cuprindea. Foarte interesant a fost faptul ca s-a depus nici un pic de roua! Am controlat periodic si a fost singura sursa de stress din noaptea aia. 14 meteori din 16 este excelent pentru o singura imagine.


Dar adevarata munca a fost cand am prelucrat materialul obtinut in cateva ore. Cel putin o zi mi-a luat sa vizionez cu atentie toate pozele in cautarea de meteori si sa obtin fotografiile compuse. Nu mai lucrasem la o asemenea scara si m-am lovit de mai multe probleme. Alegerea fotografiei de background de exemplu. Cu 10 -15 ferestre deschise, fiecare cu un meteor in ea si compararea intre ele. Sau faptul ca fondul cerului diferea de o fotografie la alta, era fie mai inchis sau mai deschis dar existau si diferente vizibile de culoare. Pana si pozitia meteorilor era o mica problema in sine si am lucrat cu o lista a lor.
Fotografiile compuse au fost doar inceputul caci am trecut apoi la realizarea filmului. Parea simplu, adunam pozele in programul de editare, faceam cateva ajustari si gata! Realitatea a fost cruda cu mine: pe prima secventa, de numai 7,5 secunde, nu am reusit sa vad nici un meteor. Schimbare in modul de abordare: stop cadru pe imaginile cu meteori si zoom pe zona care il contine. Inapoi la lista si alte zeci de ore de "truda". Dar zic ca rezultatul este foarte bun.


Nu am fost multumit de calitatea filmului si de aceea mi-am facut cont pe Vimeo in speranta ca acolo va fi mai bine. Mult prea putin dar mi-am dat seama ca vina era si a mea. Alta munca, de cercetare sa vad cum sa obtin imbunatatiri. Alte ore de randare a filmului. Multe ore caci am avut mai multe incercari mai mult sau mai putin reusite. Asta este, cat traim tot invatam lucruri noi.

sâmbătă, 3 mai 2014

Lacul Grivita

Am revenit pe acest mic lac cu ideea de a incerca un time lapse la apusul de Soare. In timpul seriei mi-am ocupat timpul cu o floare ce avea frunzele sub forma de inimioare.



A fost distractiv dar apusul nu a fost prea impresionant. Mai interesant a fost filmul facut de Mihai cu camera compacta. Am pus cap la cap si a rezultat un video scurt in care apar si eu in timp ce fotografiam "inimioarele".



Asta nu inseamna ca nu am vazut lisite, lacari, gainuse de balta, sarpe, broaste, randunele, starci mari si de noapte si ca nu am auzit fazanii din jur. Si mi-am incercat cizmele de cauciuc noi-noute. Nu am stat mult dar a meritat in final.

duminică, 27 aprilie 2014

Lacul Vacaresti

Ca sa fiu sincer nu ma tragea prea tare inima sa merg duminica dimineata la prima ora pe balta Vacaresti. La insistentele lui Mihai am cedat si am lasat acasa leneveala ce ma cuprinsese. Bineinteles ca a meritat. Micul lac unde am filmat anul trecut cuiburi acum era inconjurat de niste flori galbene foarte frumoase.
 


Initial am crezut ca nu voi avea nori pentru un time lapse dar acestia au aparut incet, incet si mi-am instalat aparatul intr-o locatie favorabila.  Lisita cu puii ei au disparut printre flori si nu au mai fost de vazut.


Am vegheat sa nu se intample nimic cu aranjamentul foto. Doar un ratoi cu cap verde a aterizat pe lac dar a fost repede alungat de lisita rezidenta. Am avut suficient timp pentru a face si alte poze cu Oly.




Micul lac este frumos de oriunde l-ai privi. Un pic deasupra apei:



Seria pentru time lapse durat mai bine de o ora dar rezultatele au fost multumitoare. Mi-a iesit un film scurt dar reusit.



Am avut si alte subiecte interesante in jur.



La asta am chinuit blitzul lui Oly.



Si nu am uitat de floricele. Mai mari



sau foarte mici



Cel mai mult am stat pe malul acela. Am observat o multime de starci, mai multi decat anul trecut. Ne-am plimbat si spre lacul mare dar ne-am intors. Nimic spectaculos. Vremea frumoasa s-a transformat in una inchisa. La o plasa de paianjen si am imitat, oarecum, poza lui Mihai.



Un desen abstract dar totodata un sistem foarte eficient.
In plina miscare, in cautarea unor starci mai usor de fotografiat am fost chemati de un pescar care ne-a aratat un cuib de lisita. Fotografiatul a fost usurat de faptul ca pasarea nu a miscat din loc.


Am pozat si starci dar un soi pe care nu il mai vazusem. Imaginile sper sa apara pe blogul lui Mihai cat de curand. Ne-a prins si un pic de ploaie dar am ajuns sa vedem si chire pe cuiburi. Nu cred ca vom avea norocul de anul trecut sa ne apropiem atat de mult de ele. Ramane de vazut.

duminică, 9 februarie 2014

Baneasa

A fost o zi prea frumoasa ca sa o irosim stand in casa. Cu RATB-ul am ajuns repede Zoo dar nu am intrat ci am continuat intrand tot mai adanc in padure. Ne-a tras atentia faptul ca din sosea se vedeau in toate directii urme de animale. Pe care bineinteles nu le recunosteam. Am iesit de pe asfalt si am colindat prin zone neumblate de oameni. Am sperat ca vom vedea ceva la un loc unde padurarii hranesc animalele.




Era un loc umblat de ele dar nu am avut noroc.


Multe urme. De tot felul. Zapada era ca o carte deschisa dar noi nu stiam nici macar sa silabisim. Am dat doar cu presupusul.



Mihai a vazut altfel padurea.



In timp ce eu il pozam el fotografia asta:


Doua moduri diferite de a vedea aceleasi umbre.


Lucruri interesante de fotografiat pe zapada.


Dupa ce am colindat ceva timp ne-am oprit la un ceai.


Foarte bun pe vreme rece este si foarte distractiv, dupa cum se vede din film. Partea cea mai interesanta este ca toate secvemtele au fost realizate de Tibi, nepotul meu cel mai mic. Adica: montare pe trepied, incadrare, parametrii si celelalte. Noi, maturii, am fost doar actori si, acasa, editori.

http://www.youtube.com/watch?v=IiemgdaaUec

A fost o zi grozava!

marți, 21 ianuarie 2014

Prezentare la Astroclubul Bucuresti

Am incercat sa fac o popularizare a metodei care suna cam mult prea tehnic. S-au strans in ultimul timp cateva time-lapse, unele mai bune, altele mai putin reusite. Dar trebuie sa invatam din greseli si reusite si sa impartasim cu prietenii rezultatele.


Prezentarea a iesit neasteptat de lunga. Si asta insemna mai mult munca deci mai mult timp dedicat realizarii deci intarziere in postare. Nimic nu-i usor!

joi, 9 ianuarie 2014

Zambila

A inceput plecand de la indemnul mamei de a fotografia frumoasele zambile pe care le primise de la fratele meu. O simpla fotografie nu m-ar fi multumit asa ca m-am hotarat sa fac un time lapse. Echipamentul e simplu: un trepied, camera foto si un intervalometru. Partea dificila e controlul luminii. Am inceput facand din camera personala un spatiu aproape complet negru acoperind fereastra si usa. Dar nu a fost suficient. Am improvizat cu cartoane, catifea neagra si un schelet din tevi de PVC un cort foto destul de voluminos (2m x 1m x 1,5m). Ca unica sursa de lumina am pus un neon portabil si am adaugat doua bucati reflectorizante de carton pentru a mai indulci penumbrele. Asa a aparut in schema cel de-al doilea trepied. Si deoarece aveam nevoie de un stalp la capatul cortului am pus si un al treilea trepied. Foarte comica incalceala de picioare de trepiede pe langa care am pasit timp de trei zile ca un ninja de frica sa nu misc ceva.

Primele probe, primele surprize. Obiectivul de 50mm avea focala prea lunga. Inapoi la cel de kit. Incadrare cam la 35mm si apare o teava de PVC in cadru. Miscat trepied si floare stanga-dreapta si sus-jos. Rezolvata incadrarea. Totul parea in regula dar setarea de tub fluorescent dadea nuante albastrui in fotografie. Spre uimirea mea cea mai "realista" imagine am obtinut-o cu Auto WB. Ma uit si la expunere si ecranul aparatului foto imi arata mici zone supraexpuse. Corectez si asta si setez intervalometru la 6 minute. Sting lumina in camera si incep seria. Nestiind cat va tine bateria (incarcata complet) revin destul de des sa verific. Prima noapte am dormit mai agitat caci cortul nu era etans si ceea ce scapa lumina complet camera. A doua zi aproape la fiecare ora un control al modului cum progreseaza proiectul. Se putea vedea cum se schimba floarea si eram foarte incantat. La inceput am crezut ca nu dureaza mult. Dar m-am inselat. A doua noapte am acoperit cu haine gaurile prin care iesea lumina si am dormit mult mai bine. Cat am stat la calculator am folosit lumina strict in intervalul de 6 minute cand aparatul foto era intre expuneri. In timpul zilei am evitat sa intru in acea camera. Strictul necesar: verificarile de rutina si utilizarea PC-ului.

Nici cand am "terminat" lucrurile nu a revenit usor la normal. Am mai facut o ultima poza pentru balansul de culoare,


deloc spectaculos dar strict necesar. Apoi stransul instalatiei si in sfarsit prelucrarea. Un filmulet preliminar facut din imaginile (JPEG) micsorate dar neprelucrate imi arata ca stau destul de bine. A mers repede cu acesta si eram destul de multumit. Dar DPP-ul imi arata ca totusi mai era putin supraexpus si nici culorile nu erau 100% OK. Corectiile de culoare si expunere si convertirea din format RAW in JPEG a durat foarte mult. Si era doar inceputul. Mult mai mult a durat in editorul de film desi era o secventa foarte simpla. A contat ca am dorit calitate maxima si am dus in el fotografiile la rezolutia nativa. In fine, totul s-a terminat in patru zile desi efectiv am fotografiat "numai" doua zile si ceva.


Cateva lucruri depre proiect:
  • aparat Canon 1100D cu obiectiv de kit 18-55
  • ISO 800, 35mm, f/5.6, 1/8 sec.
  • trepied Giottos lestat cu un bidon de apa de 5 litri
  • 52 ore de fotografiat
  • 520 imagini, spatiul ocupat este de 8,31 Gb
  • durata unui acumulator cca 21 ore deci atentie la schimbat (eu nu am miscat deloc aparatul; am avut acces la compartimentul card/baterie)
  • durata proiectului 4 zile
  • fara costuri, aveam materialele necesare prin casa