Moara Vlasiei

Am fost din nou la Moara Vlasiei caci mi-a placut locul acela foarte mult data trecuta. Ceilalti au fost de acord sa mergem tot acolo si nu am regretat. Imi mai doream sa ajung si la lacul Vlasiei situat cam la 2 km de mers pe jos pe un drum forestier cu destule noroaie. Pana la urma a meritat desi am ajuns acolo doar jumatate dintre noi, adica eu, Mihai si nepotul meu cel mic Tibi. Frumusel lacul si destul de mare (dar malul era plin de gunoaie). Am incercat sa-l ocolim si am ajuns aproape de autostrada. Singurul loc pe unde puteam trece era un pod al ei. Totusi cam departe si am inceput intoarcerea cand, prin ieburi, am zarit miscare. O soparla destul de mare care, initial, a incercat sa se ascunda. Am scos-o din tufis la pozat...

si vazand ca nu suntem "periculosi" a devenit din ce in ce mai indrazneata. Parca ne sfida. Am profitat de ocazie sa-i facem un portret cat mai bun:

Frumos i-a iesit si lui Mihai

Pe drumul de intoarcere prin padure o multime de fluturi ne invitau la pozat.
Din profil:

sau cu aripile deschise:

Culorile difera. In primul caz il poti confunda usor cu o funza iar in cel de-al doilea isi semnaleaza prezenta de departe.

Intorsi infometati la punctul de plecare am fost rasfatati de prieteni cu un mic ospat. Cand esti satul te cuprinde o stare de voiosie.

Interesante si umbrele lungi ale copacilor din padure.

Peisajul din fata noastra era splendid. Pe lacul din apropiere se plimbau doua lebede. Eram foarte entuziasmat ca pot sa le fotografiez in natura. Ele sunt destul de sfioase si prefera sa stea la distanta de curiosi.

Totusi, cu o apropiere discreta si cu un teleobiectiv, se poate obtine mai mult.

Iesirile in natura sunt, poate, cele mai placute momente ale saptamanii. Merita tot efortul.

Moara Vlasiei

Nu e vorba de o moara ci de o localitate si un lac. Frumos drumul pana acolo dar si zona in sine. Am gasit o portiune unde padurea se intindea pana la lac. Am facut time-lapse cu camera video si a fost un semiesec. In zonele unde era supraexpus culorile s-au schimbat in rau. Este evident ca aparatul nu  reusit sa trateze le fel de bine portiunile in umbra si cele in Soare. Asa ca nu pun filmele, ca de obicei, la sfarsit. Nu le pun deloc.
Malul lacului este interesant, mai ales ca nu era amenajat in acea zona.

Copacii au inceput sa ramana fara frunze.

Soarele, fiind foarte jos pregatindu-se de culcare, lumina feeric padurea.

Si culoarea lacului s-a schimbat in acele momente.

Dupa apus am incercat un nou time-lapse, tot cu camera video. Spre vest, cu cerul oglindit de lac. Totul a fost OK cat timp a fost suficienta lumina. Spre surpriza mea, finalul filmului (de cateva secunde doar) era total defocusat; deci de nearatat. Noroc cu pozele facute cu EOSul.

Culori fabuloase si Venus isi arata stralucirea.
Apoi ne-am mutat pe o mica colina unde statea un copac singuratic pregatit sa devina fotomodelul nostru. Venus si lacul sunt acolo. Si Teapot in partea stanga.

Dupa seria facuta cu ajutorul lui Calin si a blitzului de pe aparatul lui am incercat ceva nou. O poza de grup cu fisheye, noaptea. A fost distractiv chiar daca nu toata lumea a fost dispusa sa pozeze. Deci grupul a fost minimalist: doua persoane. Norocul meu a fost ca Alexandra a fost entuziasmata de idee si a avut rabdare pana am obtinut o poza mai reusita.

Doua probleme s-au relevat acolo. Lumina stelelor in multe cazuri a intrecut-o pe cea reflectata de hainele noastre. Am iesit "ciuruiti de stele". Noua ne-a placut si nu a durut deloc. Si eu nu stateam cu capul in jos. Obiectivul era indreptat spre zenit. Si am incercat si fara oameni in apropiere.

Si aici se observa cea de-a doua problema: multa lumina dinspre localitate. Poluare luminoasa in toata regula. Chiar daca se vedea spre zenit Calea Lactee.
Un loc frumos pentru picnic si pozat dar nepotrivit pentru astronomie.