Moara Vlasiei

Am fost din nou la Moara Vlasiei caci mi-a placut locul acela foarte mult data trecuta. Ceilalti au fost de acord sa mergem tot acolo si nu am regretat. Imi mai doream sa ajung si la lacul Vlasiei situat cam la 2 km de mers pe jos pe un drum forestier cu destule noroaie. Pana la urma a meritat desi am ajuns acolo doar jumatate dintre noi, adica eu, Mihai si nepotul meu cel mic Tibi. Frumusel lacul si destul de mare (dar malul era plin de gunoaie). Am incercat sa-l ocolim si am ajuns aproape de autostrada. Singurul loc pe unde puteam trece era un pod al ei. Totusi cam departe si am inceput intoarcerea cand, prin ieburi, am zarit miscare. O soparla destul de mare care, initial, a incercat sa se ascunda. Am scos-o din tufis la pozat...

si vazand ca nu suntem "periculosi" a devenit din ce in ce mai indrazneata. Parca ne sfida. Am profitat de ocazie sa-i facem un portret cat mai bun:

Frumos i-a iesit si lui Mihai

Pe drumul de intoarcere prin padure o multime de fluturi ne invitau la pozat.
Din profil:

sau cu aripile deschise:

Culorile difera. In primul caz il poti confunda usor cu o funza iar in cel de-al doilea isi semnaleaza prezenta de departe.

Intorsi infometati la punctul de plecare am fost rasfatati de prieteni cu un mic ospat. Cand esti satul te cuprinde o stare de voiosie.

Interesante si umbrele lungi ale copacilor din padure.

Peisajul din fata noastra era splendid. Pe lacul din apropiere se plimbau doua lebede. Eram foarte entuziasmat ca pot sa le fotografiez in natura. Ele sunt destul de sfioase si prefera sa stea la distanta de curiosi.

Totusi, cu o apropiere discreta si cu un teleobiectiv, se poate obtine mai mult.

Iesirile in natura sunt, poate, cele mai placute momente ale saptamanii. Merita tot efortul.