Plaiul Lisei

O iesire foarte placuta din Bucuresti. Un weekend memorabil in ciuda faptului ca plafonul de nori nu ne-a lasat sa vedem eclipsa partiala de Soare din 20 martie 2015. Am plecat de joi si pe parcursul drumului am avut parte de toate anotimpurile. Si soare si cald si ploaie si frig si ninsoare. Acolo, la fata locului era zapada! Am mers cu masina lui Ivo si ne-au insotit si Alexandra si "piticul" Thomas. Ne-am cazat si seara aia a fost o succesiune continua de nori si cer senin. 

Cu SQM am masurat 21.7, la zenit, dar trebuie precizat ca pe directia N cerul este poluat luminos la greu. Satele si orasele din podisul transilvan. Fascinanta priveliste noaptea dar nedorita de astronomi. Mi-am montat echipamentul si am reusit chiar sa pun in pol telescopul. Urma ziua cea mare, cea cu eclipsa. Pe la ora 7 dimineata era inca perfect senin dar au venit rapid norii si s-a terminat. Nici a doua noapte nu a fost mai buna iar ziua mai mult a plouat. Abia sambata s-a inseninat complet si am facut o mica excursie in susul vaii.

Muntele este spectaculos pe tot drumul. Zapada era la inceput doar pe alocuri dar pe masura ce urcam devenea continua. Chiar si din fata cabanei creasta arata cu totul deosebit.

Nu stiu ce varfuri sunt pe acolo dar privelistea era magnifica.
Si a venit ultima noapte: perfect senin. Am inceput cu poze facute cu teleobiectivul lui Ivo de 85mm. Cometa Lovejoy si roiul dublu.

O alta apropiere interesanta, Jupiter si Praesepe

Este excelenta ideea iesirii in grup caci iti permite sa folosesti si instrumentele altora. Multe multumiri Loredanei caci luneta ei era pusa in pol si focusata. Contributia mea a fost setarea aparatului si prelucrarea imaginilor. M51:

Nu pot sa nu pomenesc ca in timp ce faceam seriile de fotografii la diverse obiecte, comandate de intervalometru, m-am delectat cu observatii vizuale. Cele mai multe prin telescopul de 10 inch al lui Ivo dar si prin instrumentele altora. O adevarata placere sa vezi pe un cer negru toate frumusetile alea si sa nu faci nici un efort in a le cauta. Am fost un mic "parazit" in aceasta ocazie dar nu regret nimic.
Nu puteam rata doua zone interesante din Calea Lactee. Inapoi la teleobiectivul de 85mm si montura proprie. Prima a fost North America nebula din Cygnus

si n-am scapat nici nebulozitatea din jurul lui gamma Cygni:

Drumul spre casa a fost o placere in ciuda faptului ca am dormit foarte putin si eram obositi. Nu ne-am indurat sa intram in cabana decat dupa inceperea crepuscului.
O noapte de repetat oricand!

Geminide 2014

Interesant este ca iesisem la observatii cu alte ganduri/planuri. Ceata densa ne-a tot gonit spre nord. Ne-am oprit putin la Potigrafu la o benzinarie si de acolo ne-am despartit: o parte a ramas in speranta unor ferestre in ceata iar eu si Ivo ne-am indreptat impreuna cu Radu spre Valenii de Munte. Ajunsi acolo am avut motive multiple sa ne bucuram: era senin pe tot cerul (eram practic desupra cetei), nu a fost foarte frig si vizita Observatorului. Arata uimitor interiorul, plin de echipament!
Dar ne-am revenit repede si am inceput serii de fotografii spre sud cu obiectivul de kit (18 - 55 @ 18mm). Camp maxim, diafragma 4, 20 secunde expunere, ISO 1600, intervalometru s.a.m.d. Cu ideea unui time lapse si, poate, cu imaginile a 2-3 meteori. Doar am supravegheat din cand in cand sa mearga OK caci activitatea principala a devenit admirarea geminidelor. Un spectacol extrem de frumos. Multi meteori, stralucitori, cu putine intervale fara si cam pe toate directiile. Sintetizand seria aceea am compus o fotografie cu 10 meteori.

Prin telescopul lui Ivo ne-am uitat la cateva deepsky, la Luna si la Jupiter dar ne tot intorceam la Geminide. Caci ceea ce vedeam a ramas memorabil. Dupa ceva timp Luna s-a ridicat pe cer suparator de aproape de zona pe care o fotografiam si de aceea am mutat spre vest. Am incadrat special si acel copac in campul fotografiat caci mi-a placut mult cum arata. Aici am lasat pana in ultimul moment inainte sa ne intoarcem in Bucuresti dar a meritat. In seria aceasta, mult mai lunga, am 16 meteori (Geminide, bineinteles). Foarte rodnic dar mi-a creat "probleme" la fotografia compusa unde am fost nevoit sa renunt la doi dintre ei (aflati foarte in margine) caci campul din imaginea de referinta nu-i cuprindea. Foarte interesant a fost faptul ca s-a depus nici un pic de roua! Am controlat periodic si a fost singura sursa de stress din noaptea aia. 14 meteori din 16 este excelent pentru o singura imagine.

Dar adevarata munca a fost cand am prelucrat materialul obtinut in cateva ore. Cel putin o zi mi-a luat sa vizionez cu atentie toate pozele in cautarea de meteori si sa obtin fotografiile compuse. Nu mai lucrasem la o asemenea scara si m-am lovit de mai multe probleme. Alegerea fotografiei de background de exemplu. Cu 10 -15 ferestre deschise, fiecare cu un meteor in ea si compararea intre ele. Sau faptul ca fondul cerului diferea de o fotografie la alta, era fie mai inchis sau mai deschis dar existau si diferente vizibile de culoare. Pana si pozitia meteorilor era o mica problema in sine si am lucrat cu o lista a lor.
Fotografiile compuse au fost doar inceputul caci am trecut apoi la realizarea filmului. Parea simplu, adunam pozele in programul de editare, faceam cateva ajustari si gata! Realitatea a fost cruda cu mine: pe prima secventa, de numai 7,5 secunde, nu am reusit sa vad nici un meteor. Schimbare in modul de abordare: stop cadru pe imaginile cu meteori si zoom pe zona care il contine. Inapoi la lista si alte zeci de ore de "truda". Dar zic ca rezultatul este foarte bun.

Nu am fost multumit de calitatea filmului si de aceea mi-am facut cont pe Vimeo in speranta ca acolo va fi mai bine. Mult prea putin dar mi-am dat seama ca vina era si a mea. Alta munca, de cercetare sa vad cum sa obtin imbunatatiri. Alte ore de randare a filmului. Multe ore caci am avut mai multe incercari mai mult sau mai putin reusite. Asta este, cat traim tot invatam lucruri noi.

Geminide 2014 pe Vimeo

Star Party la Comana 3

La invitatia amabila a pritenilor, chiar si in mare graba, nu poti ramane insensibil la posibilitatea de a iesi noaptea sub stele. Am plecat destul de tarziu caci a durat ceva pana ne-am adunat cu totii si am avut ceva peripetii pe drum: o pana si gasirea locatiei. Am fost insa rasplatiti cu un cer senin, contrar prognozei.

Destul de rece afara dar multa lume, si mai incepatori si mai avansati, dar cu totii entuziasti. Cand m-au invitat au zis de ceva "light" mai mult pentru observatii vizuale. M-am echipat corespunzator dar iau cu mine mereu aparatul foto si am pus si adaptorul pentru punere pe montura. O montura altaz usoara si mica bineinteles dar cu GOTO si GPS. Dupa ce am facut alinirea si m-am uitat la vreo 3-4 DSO-uri nu am rezistat ispitei sa trec pe foto. Era pe cer intr-o pozitie favorabila o cometa, C/2014 E2 (Jacques). Mai intai o serie in apropiere, cu Lyra, pentru focusare si stabilirea unui timp de expuenre cat mai lung. Abia apoi seria pentru cometa si iesit cam asa

dar asta dupa prelucrari destul de laborioase in PC. Dar nu ma plang dupa timpul petrecut in fata ecranului caci sunt multumit de ceea am obtinut intr-un timp atat de scurt cu o montura azimutala si un teleobiectiv de 135mm.
Spre est se vedea foarte frumos Orionul si mi-am zis sa incerc si M42

cu aceeasi focala si setari. Un singur "regret" ar fi, acela ca apare o aberatie cromatica destul de evidenta dar este de asteptat de la un obiectiv "vechi" (il am de vreo 20 de ani, luat atunci la SH) si destinat fotografiei pe film.
Am tras cu ochiul prin instrumentele altora ca e mai usor cand altcineva cauta si gaseste ceva interesant. Si mai ales cand observi prin ceva mai mare decat modesta mea luneta de 80mm. Sper sa finalizez cat mai curand telescopul de 10 inch sa pot arata si eu altora "chestii" interesante.
Iesirea a fost frumoasa chiar daca scurta. De repetat oricand.

Echinox

De data aceasta am mers in Herastrau cu scopul precis sa fotografiez Soarele la apus. Problema era ca 21 martie 2014 a cazut intr-o vineri. Si ca era foarte frumos afara si cald pentru aceasta perioada a anului. Deci se aflau deja in parc multi plimbareti si probabilitatea ca locul meu de fotografiere sa fie ocupat era foarte mare.
Am ajuns cu o jumatate de ora mai devreme si bineinteles erau doua tipi care discutau fix in locul vizat. Am asteptat putin in apropiere si cand m-am intors era ocupat de doi tineri care nu dadeau semne ca ar pleca prea curand de acolo. I-am rugat sa ma lase sa fac pozele cu apusul si, foarte amabili s-au dat la o parte. Fenomenul era spectaculos si a fost nevoie sa-i invat cum sa fotografieze si ei asa ceva. Aveau un aparat bun dar habar nu aveau ce este aia o subexpunere.
Iata ce am obtinut eu:

In decembrie Soarele a apus in cu totul alta parte.

Am compus cele doua imagini si a rezultat o schimbare de anotimpuri si a pozitiei Soarelui.

Sper sa am acelasi noroc si la solstitiul de vara!

Prezentare la Astroclubul Bucuresti

Am incercat sa fac o popularizare a metodei care suna cam mult prea tehnic. S-au strans in ultimul timp cateva time-lapse, unele mai bune, altele mai putin reusite. Dar trebuie sa invatam din greseli si reusite si sa impartasim cu prietenii rezultatele.

Prezentarea a iesit neasteptat de lunga. Si asta insemna mai mult munca deci mai mult timp dedicat realizarii deci intarziere in postare. Nimic nu-i usor!

Bazele spectroscopiei, spectroscopul ALPY 600 si aplicatii practice

Titlul pare cam lung dar nu vad cum poate fi scurtat. Prezentarea este o imbinare excelenta dintre expunerea teoriei si aplicatiile pe care autorii le-au realizat. Pana acum mi se pare ca este un varf al realizarilor de "amatori". Am pus ghilimelele special caci a iesit ceva peste nivelul astronomilor amatori. Ramane sa va convingeti singuri.

Foarte interesant dar a reprezentat o provocare prin lungimea discursului si am fost nevoit sa scot unele lucruri. Greu de obtinut o naratiune dintr-o expunere cu multe paranteze necesare explicatiilor. Am scos si comentariile care fac savoarea unor asemenea prezentari dar o lungime prea mare ar fi plictisit.

Novele si spectrele lor

Am participat la o prelegere tinuta de Marian Naiman la sediul Astroclubului Bucuresti, marti 7 ianuarie. Excelenta, de la inceput si pana la sfarsit. A fost o placere sa particip.

Mi-am permis sa inregistrez audio intreaga expunere si in filmul care urmeaza am pus poze, slide-uri si scurte inregistrari video.

Au mai fost discutii interesante si dupa incheirea prelegerii. Dar asta face parte din ceea ce au pierdut cei care nu au venit acolo.

Sper sa continuam cu asemenea evenimente si poate sa le punem pe Youtube pentru popularizarea astronomiei.

Solstitiu

Este o perioada incarcata a anului. Sezonul cursei pentru cadouri si al pregatirilor pentru sarbatori. Tocmai terminasem o serie de cumparaturi prin Drumul Taberei si ma intorceam. Traseul spre casa trece pe langa Herastrau. Am renuntat la RATB in favoarea unei plimbari (foto) prin parc. Desi destul de tarziu am inceput cu pozatul lacului plin cu pescarusi.

Nu stiu ce faceau acolo dar erau extrem de multi. Si pareau sa fie acolo si alte pasari.

Am trecut si pe langa locul unde am facut printre primele mele fotografii acum aproape 25 de ani. Nu am scapat prilejul. La orizont se vede o cladire noua.

Dar ceva nu imi dadea pace. Soarele se apropia de apus si prin minte imi trecea stirea de la un post TV ca este ziua cea mai scurta din an. Ma uit la ceasul de pe telefon, deschid programul adecvat (PlanetDroid) si im dau seama ca mai am o jumatate de ora sa ajung pe partea cealalta a lacului pentru fotografia dorita. Vreau sa spun pentru o serie de poze din care am ales vreo doua care mi-au placut mai mult. Frumos apus chiar daca am cam inghetat pe malul lacului.

si inca una, cu un scop special.

Pe aceasta voi compara cu apusul de la celalalt solstitiu, cel de vara. Calculele arata ca am campul obiectivului mai mic decat cel necesar. Este foarte probabil ca in iunie Soarele sa apuna in dreapta, in afara cadrului acestei poze. Inca nu stiu cum voi rezolva problema dar mai am 6 luni sa ma gandesc.

Foarte utila pasiunea pentru astronomie. Si placuta. Si te provoaca sa faci lucruri noi. 

Valeni

Am acceptat cu placere invitatia lui Radu de a-i vizita observatorul din Valeni. Calatoria cu masina ne-a permis admirarea unor peisaje de toamna foarte frumoase.

La un moment dat ne-am oprit putin si am avut ragazul sa fac cateva fotografii pe valea Teleajenului.

Am schimbat putin locatia si am gasit o ceva ce mi-a placut.

Ajunsi la Valeni am studiat putin observatorul aflat intr-un stadiu foarte avansat. Cum se spune in constructii este deja "la rosu". El este in prezent perfect functional si au ramas doar amenajarile necesare observatiilor remote. Deocamdata observatiile astronomice inca mai necesita prezenta umana la fata locului dar in viitor se vor putea da comenzi de la distanta, prin Internet. Un proiect ambitios, demn de urmat si de la care putem invata multe.
Principala mea tinta a fost Nova din Delphinus. Cu montura din observator a fost o joaca sa o gasesc si sa fac expuneri suficient de lungi pentru a obtine imaginea novei a carei stralucire scazuse foarte mult.

Daca la inceputul serii SQM arata 20,3 pe masura ce ne-am apropiat de miezul noptii calitatea cerului a crescut la 20,5. Si probabil s-a mai imbunatatit pana dimineata. Din pacate nu am putut sta pana atunci, mai ales ca rasarise si Luna.

Star Party la Comana 2

Saptamana trecuta ratasem iesirea din motive de vreme. Hotarat sa ies cu orice pret in ciuda norilor care s-au jucat cu noi pana in ultimele ore inaintea plecarii. In ciuda faptului ca era imediat dupa Luna Plina. Chiar daca erau numai 11 grade in acea seara. M-am intalnit cu Razvan pe la ora 20 si cam o ora mai tarziu poposeam in locul deja stiut. Prima surpriza: Luna lumina feeric tarlaua cu varza. Cu o luna in urma (vreo 40 de zile mai precis) locul era gol si parea necultivat. Baietii s-au cam ferit de varza si de noroiul de pe tarla. Era atat de multa lumina datorata Lunii incat te puteai deplasa fara nici un fel de lanterna.

Mi s-a parut o oportunitate sa am atata lumina pentru un peisaj de noapte si mi-am imaginat miscarea astrelor pe cer pe langa un copac din apropiere. Am incercat o incadrare cu obiectivul de kit (de 18-55). Nu incapea copacul si inapoi nu puteam da din pricina unui maracinis din liziera padurii. Directia era foarte buna deci nu am cedat si am schimbat cu fisheye de 8mm. Se incadra prea larg. Asa ca m-am apropiat. Poza, reincadrare usoara (rotirea aparatului). Inca o poza, inca o reincadrare. Incet, incet am ajuns in pozitia dorita. Cu gandul la time lapse dau drumul la o serie de 300 de imagini succesive. Mai trec niste masini si lumineaza arborii si tufele de pe marginea soselei. Acestea apar in trei imagini si astfel am avut de ales. Pun mai jos una dintre ele in care dara e mai lunga, exista si o portiune cu stopuri si arborii se vad mai bine. Greu de obtinut mai bine in conditiile date. Luna contribuie si ea cu niste straluciri intresesante pe frunzele copacului.

Mi-am incercat norocul si cu SQM si masuratorile aratau 18,3. Cu trei magnitudini mai putin decat data trecuta. Nici vorba de Cale Lactee. Totusi Orion arata frumos si am intrat in mijlocul verzelor pentru o noua serie, de data aceasta mai scurta. Evident ca m-am umplut de noroi dar asta-i soarta fotografilor si m-am impacat de mult timp cu gandul ca aproape dupa fiecare iesire foto trebuie sa-mi spal hainele si incaltamintea. In timpul seriei s-a itit si Sirius de dupa niste tufe.

 Am schimbat ideile si avand Luna sus in stanga drept sursa principala de lumina pentru peisaj am facut cateva probe cu zona cu observatori. Am adunat participantii pentru poza de grup. Din cateva incercari, cu glumele si rasetele de rigoare am reusit ceva. O amintire pentru noi toti.

Evident ca noi suntem luminati de blitz, o adevarata blasfemie astrofotografica. Intr-o noapte cu Luna Noua si cer senin as fi fost probabil huiduit pentru utilizarea lui. Daca te uiti atent se vede umbra noastra datorata Lunii. Chiar daca am dat cu blitzul! Fotografie clasica cu doua surse de lumina, e adevarat total diferite ca intensitate si calitate.

Dupa distractie m-am intors la seriile de fotografii. Cum singura sursa de miscare pe teren eram chiar noi am intrat din nou in tarla si am facut o noua incadrare. Pozitionarea s-a facut usor caci era multa lumina pe subiect(e) si am pornit o "rafala" care a durat mai mult de ora. Am ales singura poza in care decorul era luminat de o masina in trecere. La ora aceea traficul era aproape inexistent deci ma consider norocos cu acel cadru. Pentru a obtine ceva similar ar fi trebuit sa colind cu un blitz in mana, prin noroaie si in postprocesare sa folosesc o multime de cadre, sa adun unele parti din imagine si sa maschez altele, etc.

Este placut sa faci aceste serii. Iti imaginezi cam cum va iesi in final, in film, si doar ai de controlat din cand in cand aparatul si obiectivul. Caci problemele se pot ivi oricand: se abureste obiectivul sau se termina bateria aparatului sau se umple cardul cu imagini (mai ales daca faci si RAW) sau... Dar cel mai placut este faptul ca poti colinda telescoapele folosite la vizual si poti vedea usor o multime de lucruri pe cer. Din punctul meu de vedere o iesire la observatii pe Luna Plina nu este un rateu ci o mare ocazie pentru fotografiile de peisaj. Am facut si fotografii astronomice: la nova din Delphinus. Spre surprinderea mea stralucirea ei scazuse enorm dupa 40 de zile. Este inca vizibila in fotografii dar se indreapta spre limita pentru parametrii folositi. Evident ca in cazul unor expuneri mai lungi va fi mult mai usor de vazut.

Inchei cu filmul facut pe baza seriilor facute in acea noapte. Am adaugat si nova in doua momente: pe 9 septembrie si pe 19 octombrie. A iesit un fel de blink comparator. Am pus fenomenul asta de vreo 7-8 ori.

Sa nu uit: la plecare erau numai 6 grade! Greu sa fii astrofotograf.

Star Party la Comana

Evident ca nu in comuna Comana ci la marginea padurii cu acelasi nume. Cer perfect senin, lume multa si entuziasta. Am tinut sa incerc expuneri cu o montura altaz foarte usoara ce se poate monta pe trepiedul foto. Am inceput cu Nova Delphini care era foarte sus, aproape de zenit. Expunerile uzuale pe montura ecuatoriala erau de 10 secunde. Focala de 135mm la F/2,8. In acest caz nu au mers decat cele de 5 secunde. Ca sa fie cat de cat consistent am folosit o sensibilitate dubla, 400 ISO in loc de 200.
Am coborat mai jos, spre est, si am testat camera la sensibilitati mari: 1600, 3200 si 6400 ISO. Subiectul a fost binecunoscuta galaxie din Andromeda M31.

Dupa cum era de asteptat imagini zgomotoase dar totusi uzabile. Am scos darkuri si a iesit ceva decent pentru o dotare minimalista si foarte mobila. La 6400 ISO si 20 secunde expunere.
Am trecut apoi la ceea ce imi oferea orizontul estic: Pleiadele.

Spre surprinderea mea imaginile aratau destul de bine. Expuneri de 55 secunde al ISO 1600. Incurajat am trecut la Hyade dar timpii alesi nu au dat roadele asteptate: o singura imagine buna spre deosebire de cele 5-6 de la celelalte subiecte.

In timp ce faceam expunerile am trecut pe la instrumentele colegilor si m-am delectat cu ceva observatii vizuale. Frumos si placut.

Dupa plecarea participantilor am ramas la urma pentru o incercare de a obtine o serie suficient de lunga de expuneri la nova. Acum Definul era mult mai jos si expunerile de 10 secunde au mers perfect.

Cerul a fost incomparabil mai bun acolo. Chiar inainte de plecare am masurat cu SQM valori de 21,3 pe mai multe zone in jurul zenitului. In fotografia cu nova se vede foarte clar calitatea - fond mult mai negru decat ceea ce obtin in Bucuresti.
O experienta pozitiva si de repetat cat mai curand si cat mai des.

astROmania 2013

Anul acesta participarea la tabara astronomica a fost mult mai scurta decat de obicei. In schimb a fost pe principiul: "putin dar bun". O zi la dus, una la intors si trei nopti de stat efectiv acolo.
Drumul a fost frumos mai ales ca am trecut pe Transalpina. In fotografie sunt Adrian Sonka si Vladimir Stefanescu. Peisajul de pe Transalpina iti taie rasuflarea. Iti vine sa te dai jos din masina si sa o iei spre Parang.

Dificil drumul pentru soferi dar merita din plin efortul. Dupa cum se vede era cam innorat dar in noaptea respectiva a fost senin si masuratorile cu SQM au aratat 21,7. Calitatea cerului a fost  deci foarte buna. In timp ce pozam pe M15 cu teleobiectivul de 135mm prin camp a trecut o perseida stralucitoare.

Evident ca nu a incaput tot dar este spectaculos si asa. Apoi m facut o serie lunga de imagini, spre est, care se pot vedea montate in filmul de la sfarsit. 
A doua zi am facut o mica excursie spre varful Steflesti. Am mers cu masina pana in sa si de acolo mai bine de o ora pe jos. Urcus abrupt. Sus toata lumea a dat telefoane caci acel loc este unul dintre putinele unde exista semnal cam in toate retelele. Grup numeros si vesel.

In spate e vizibil Cindrelul dar mai bine se vede in pozele facute la coborare.

Nu am rezistat tentatiei de a poza cu acel copac. El se afla foarte aproape de saua unde ramasese masina. Se vad drumul si varful Cindrel.
Si a doua noapte e fost senina cu aceeasi trasparenta excelenta. Masuratorile repetate cu SQM au aratat constant 21,7. Pentru fotografiat am ales o alta incadrare si am indreptat fisheye-ul spre zenit cu ideea de a ilustra miscarea Caii Lactee pe cerul nocturn. Tot in film se vede rezultatul seriei. Am avut norocul unei perseide foarte vizibila in una dintre imagini.

Meteorul se vede in partea de jos. O noapte "calda" in comparatie cu ceea ce am avut in alti ani.
In ziua urmatoare am dat o fuga intr-un loc unde aveam semnal pentru telefonul mobil.

Poiana mare, cu un canton silvic parasit. Am facut ceva poze de macro. M-am intors incet, incet fotografiind peisajul si inregistrand zgomotul paraielor. Dupa ce am ajuns inapoi la cabana a inceput o ploaie torentiala. Cu gheata.

I-am filmat pe cei surprinsi de ploaie. Erau comici incercand sa se protejeze cu umbrela haina. Interesant cerul dupa ploaie. Am si filmat dar si fotografiat.

Vremea s-a potolit pentru un timp si ne-am vazut linistiti de treburi.

Dupa ce s-a inserat au inceput fulgerele. Un adevarat spectacol. Am facut o serie (de vazut in film) si, ca orice astronom amator, am incercat compunerea pozelor.

Am mai avut parte de ceva asemanator in taberele de la Ghirdoveni dar nu am reusit atunci asemenea serii. Pe vremea aceea lucram pe film, obiectivele aveau camp mult mai mic, experienta mai putina ...  Nici macar nu stiam ce inseamna timelapse! De realizat ce sa mai vorbim. Abia odata cu cea de-a doua camera digitala, de 2 megapixeli, am facut prima serie cu ocazia Perseidelor din 2004. Mult zgomot si doar 2 meteori, mici si slabi, aproape invizibili.

Acum aparatele digitale si prelucrarea pe calculator ofera posibilitati la care nu prea visam pe atunci. Traim vremuri interesante dpdv astrofotografic.

A fost frumos si as repeta oricand.