Echinox

De data aceasta am mers in Herastrau cu scopul precis sa fotografiez Soarele la apus. Problema era ca 21 martie 2014 a cazut intr-o vineri. Si ca era foarte frumos afara si cald pentru aceasta perioada a anului. Deci se aflau deja in parc multi plimbareti si probabilitatea ca locul meu de fotografiere sa fie ocupat era foarte mare.
Am ajuns cu o jumatate de ora mai devreme si bineinteles erau doua tipi care discutau fix in locul vizat. Am asteptat putin in apropiere si cand m-am intors era ocupat de doi tineri care nu dadeau semne ca ar pleca prea curand de acolo. I-am rugat sa ma lase sa fac pozele cu apusul si, foarte amabili s-au dat la o parte. Fenomenul era spectaculos si a fost nevoie sa-i invat cum sa fotografieze si ei asa ceva. Aveau un aparat bun dar habar nu aveau ce este aia o subexpunere.
Iata ce am obtinut eu:

In decembrie Soarele a apus in cu totul alta parte.

Am compus cele doua imagini si a rezultat o schimbare de anotimpuri si a pozitiei Soarelui.

Sper sa am acelasi noroc si la solstitiul de vara!

Herastrau

Prima ninsoare serioasa de anul asta. Strat gros, circulatia prin Bucuresti mai greoaie si seful ne lasa o zi acasa. Pe la pranz ies din casa ca sa vad cum merg lucrurile. Cel mai simplu a fost sa fac o plimbare prin parcul vecin. Aleile principale bine curatate, putina lume si un peisaj de iarna ispititor (pentru pozat). Exista si umbre in povestea asta. Aleea ce pleaca de la Arcul de Triumf a fost ciuntita de principala ei atractie, bolta copacilor ce o marginesc. Ce s-a obtinut dupa "taiere" arata oribil:

Bancutele stateau cuminti sub patura groasa de nea si uniformitatea lor a disparut.

Frumosi si rezidentii parcului. Unii solitari

altii in familie.

Zapada schimba cu totul aspectul unor obiecte.

Am stat putin. Si circulatia in oras era bine merci. Si maine la lucru.

Baneasa

Am profitat de ziua frumoasa de iarna. Chiar daca nu era zapada soarele de afara ne-a scos din casa si dupa o scurta calatorie cu RATBul am ajuns la padure. In fine, nu chiar in padure caci Mihai s-a repezit sa fotografieze un soim pe un camp din apropiere. La un moment dat erau chiar doi.

Dar nu cu pasarea am avut probleme ci cu un paznic care a tinut mortis sa plecam de pe "proprietatea privata" a unui liceu pe care o "pazea". Mai exact era vorba de un camp abandonat, plin de maracini pe care am mai fost de cateva ori fara sa se sesizeze cineva. Fara gard si fara tablite care sa semnalizeze "proprietatea" dar cu un paznic "vigilent" ce a tinut sa-si cheme inca vreo trei colegi caci, probabil, paream foarte periculosi. Am fost politicosi, i-am explicat ca fotografiam pasari si am spus ca plecam imediat dar degeaba. El a insistat sa ne legitimeze sa vada cine suntem si de la ce televiziune. Nici nu si-a dat seama cat de ridicola si absurda era situatia. Doi adulti cu aparate foto de gat si doi adolescenti eram evident dintr-un "alt film". L-am abandonat pana sa ajunga si colegii lui si am intrat, in sfarsit, in padure.

Foarte placut, cu mai putina lume decat in alte dati. Ne-am plimbat putin si dupa o cotitura Mihai a inceput o noua urmarire de pasari. A uneia atat de mici ca abia se vedea sus, in coronament. Am incercat si eu dar Oly a avut focala prea mica ca sa ma laud cu pozele alea. Dar am obtinut fotografii interesante pozand in sus.

Nu am uitat nici solul. O ciuperca ici.

Un musuroi de cartita colo.

Pe langa pasari mai era ceva activitate in padure. Musuroiul era doar un semn al acesteia. Am avut alte surprize, mult mai mari. Cautand un loc de time lapse am iesit din alei. La intoarcere, de langa noi, a tasnit un iepure. Mare si frumos. A fost mult prea rapid ca sa reusim vreo poza. Pentru mine a fost atat de neasteptat ca nici nu am incercat sa fac. Ne-am plimbat in continuare si intrand mai adanc in padure am zarit, foarte departe, si niste caprioare. Niciodata, pana acum, nu am mai vazut acolo alte animale in afara de cainii scosi la plimbare.

"Periculosii" cu care am fost acolo:

In drum spre autobuz un cuib. Usor de regasit si sper sa vedem ceva in el la primavara.

Se apropia rapid inserarea asa ca le-am propus un apus de soare in Herastrau. Au acceptat si am repetat fotografiile de pe 21 decembrie.

Punctele negre de pe lac sunt de fapt pescarusi pe gheata. Si o vedere mai larga.

O iesire placuta in natura. Ca de obicei oamenii (unii) sunt problema. Am intalnit atitudini asemanatoare si cand ieseam noaptea la observatii astro. Orice iese din "tipare" trezeste suspiciuni. Pacat ca nu sunt la fel de vigilenti cu cei care intradevar fac rele.

Solstitiu

Este o perioada incarcata a anului. Sezonul cursei pentru cadouri si al pregatirilor pentru sarbatori. Tocmai terminasem o serie de cumparaturi prin Drumul Taberei si ma intorceam. Traseul spre casa trece pe langa Herastrau. Am renuntat la RATB in favoarea unei plimbari (foto) prin parc. Desi destul de tarziu am inceput cu pozatul lacului plin cu pescarusi.

Nu stiu ce faceau acolo dar erau extrem de multi. Si pareau sa fie acolo si alte pasari.

Am trecut si pe langa locul unde am facut printre primele mele fotografii acum aproape 25 de ani. Nu am scapat prilejul. La orizont se vede o cladire noua.

Dar ceva nu imi dadea pace. Soarele se apropia de apus si prin minte imi trecea stirea de la un post TV ca este ziua cea mai scurta din an. Ma uit la ceasul de pe telefon, deschid programul adecvat (PlanetDroid) si im dau seama ca mai am o jumatate de ora sa ajung pe partea cealalta a lacului pentru fotografia dorita. Vreau sa spun pentru o serie de poze din care am ales vreo doua care mi-au placut mai mult. Frumos apus chiar daca am cam inghetat pe malul lacului.

si inca una, cu un scop special.

Pe aceasta voi compara cu apusul de la celalalt solstitiu, cel de vara. Calculele arata ca am campul obiectivului mai mic decat cel necesar. Este foarte probabil ca in iunie Soarele sa apuna in dreapta, in afara cadrului acestei poze. Inca nu stiu cum voi rezolva problema dar mai am 6 luni sa ma gandesc.

Foarte utila pasiunea pentru astronomie. Si placuta. Si te provoaca sa faci lucruri noi.