Baneasa

Am profitat de ziua frumoasa de iarna. Chiar daca nu era zapada soarele de afara ne-a scos din casa si dupa o scurta calatorie cu RATBul am ajuns la padure. In fine, nu chiar in padure caci Mihai s-a repezit sa fotografieze un soim pe un camp din apropiere. La un moment dat erau chiar doi.

Dar nu cu pasarea am avut probleme ci cu un paznic care a tinut mortis sa plecam de pe "proprietatea privata" a unui liceu pe care o "pazea". Mai exact era vorba de un camp abandonat, plin de maracini pe care am mai fost de cateva ori fara sa se sesizeze cineva. Fara gard si fara tablite care sa semnalizeze "proprietatea" dar cu un paznic "vigilent" ce a tinut sa-si cheme inca vreo trei colegi caci, probabil, paream foarte periculosi. Am fost politicosi, i-am explicat ca fotografiam pasari si am spus ca plecam imediat dar degeaba. El a insistat sa ne legitimeze sa vada cine suntem si de la ce televiziune. Nici nu si-a dat seama cat de ridicola si absurda era situatia. Doi adulti cu aparate foto de gat si doi adolescenti eram evident dintr-un "alt film". L-am abandonat pana sa ajunga si colegii lui si am intrat, in sfarsit, in padure.

Foarte placut, cu mai putina lume decat in alte dati. Ne-am plimbat putin si dupa o cotitura Mihai a inceput o noua urmarire de pasari. A uneia atat de mici ca abia se vedea sus, in coronament. Am incercat si eu dar Oly a avut focala prea mica ca sa ma laud cu pozele alea. Dar am obtinut fotografii interesante pozand in sus.

Nu am uitat nici solul. O ciuperca ici.

Un musuroi de cartita colo.

Pe langa pasari mai era ceva activitate in padure. Musuroiul era doar un semn al acesteia. Am avut alte surprize, mult mai mari. Cautand un loc de time lapse am iesit din alei. La intoarcere, de langa noi, a tasnit un iepure. Mare si frumos. A fost mult prea rapid ca sa reusim vreo poza. Pentru mine a fost atat de neasteptat ca nici nu am incercat sa fac. Ne-am plimbat in continuare si intrand mai adanc in padure am zarit, foarte departe, si niste caprioare. Niciodata, pana acum, nu am mai vazut acolo alte animale in afara de cainii scosi la plimbare.

"Periculosii" cu care am fost acolo:

In drum spre autobuz un cuib. Usor de regasit si sper sa vedem ceva in el la primavara.

Se apropia rapid inserarea asa ca le-am propus un apus de soare in Herastrau. Au acceptat si am repetat fotografiile de pe 21 decembrie.

Punctele negre de pe lac sunt de fapt pescarusi pe gheata. Si o vedere mai larga.

O iesire placuta in natura. Ca de obicei oamenii (unii) sunt problema. Am intalnit atitudini asemanatoare si cand ieseam noaptea la observatii astro. Orice iese din "tipare" trezeste suspiciuni. Pacat ca nu sunt la fel de vigilenti cu cei care intradevar fac rele.