Am inceput sa fotografiem peisajul.
In drum spre primele balti am fost surprinsi de zborul unei pasari de prada cum nu mai vazusem pe acolo. A dat roata de cateva ori si a ramas sa incercam sa o pozam la intoarcere. Credeam ca vom avea pasari pe apa. Absolut nimic in afara de cativa pescarusi. Am "incercat" o ciuperca:
Draguta dar nici pe departe atat de interesanta ca tinta noastra "primara":
Vanturelul rosu (Falco tinnunculus). Si nu este usor sa te apropii de el. Evident are o vedere mult superioara noua si sa te apropii de el in camp deschis este dificil si nu accepta prezenta noastra decat pana la anumite distante. Mihai a gasit o metoda inedita de apropiere.
De sus, de pe dig, aplecati cat mai mult am ajuns foarte aproape de un exemplar care tocmai isi mancase prada si se odihnea pe o creanga. Iata ce am reusit eu
si ceea ce a reusit Mihai
e adevarat, cu aparate foto diferite cu teleobiective diferite, dar experienta lui a contat mult. A avut timp si de instantanee.
Am urmarit apoi alt exemplar. Si pe acela Mihai a reusit sa-l surprinda in timp ce manca. Sper sa puna pe blogul lui imaginile cu cele doua pasari devorandu-si prada, una direct pe betonul barajului iar cealalta pe un ciot de copac.
Pe drumul de intoarcere.
Fazani speriati au tasnit de langa carare si s-au ascuns in stuf. O noua pasare fotografiata, eu zic in continuare ca e o specie de vrabie. Poza mea
Si poza lui.
In afara de peisaj si pasari se mai poate fotografia si altceva.
Acea pasare de prada, mai mare decat Vanturelul rosu, disparuse din motive evidente. Acolo unde vana ea se afla un stol imens de ciori.
Si erau peste tot, puteai crede ca esti in filmul lui Alfred Hitchcock
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu